Parfumuri si esente (I)

Mirosul este un simt extrem de important in viata noastra, iar unii oameni au reusit sa faca o arta din obtinerea unor esente cat mai placute si cat mai definitorii.
Conceptul de parfum provine din limba latina, de la sintagma "per fumus", tradusa "prin fum". Conotatia actuala a cuvantului "parfum" o datoram francezilor, care au definit prin acest termen mirosurile placute din aer, obtinute prin arderea tamaii.
De altfel, primul tip de parfum aparut in lume a fost tamaia. Dateaza de acum 4000 de ani si a fost descoperita de mesopotamieni. Arderea de tamaie si alte esente era o practica intalnita in ceremoniile religioase, de venerare a zeilor. De asemenea, amestecuri de rasina, ulei si lemn parfumat erau folosite la imbalsamarea mortilor.
Traditia parfumului a fost preluata de greci, de la egipteni. La fel ca si in cazul egiptenilor, floarea preferata a grecilor a fost crinul. Trandafirul si-a adjudecat si el un rol de seama. Folosind o varietate de miresme preparate din uleiuri volatile preparate din uleiuri vegetale (uleiul de masline si de migdala), ei au adaugat uleiuri volatile cu aroma de crini, trandafiri si anason. In ciuda interzicerii folosirii parfumului in secolul VI, atat barbatii cat si femeile

foloseau cantitati impresionante de uleiuri si parfumuri.

Impactul trecutului asupra prezentului este incontestabil si se reflecta si in cazul evolutiei parfumului.
Astfel, procesul de extragere a uleiului din flori cu ajutorul distilarii este o procedura folosita in industrie si astazi. Tehnica a fost descoperita de un doctor arab, chimist, pe numele sau Avicenna.
In secolul al XVII-lea, parfumul s-a bucurat de o mare popularitate la curtea franceza, alaturi de moda manusilor. Drept consecinta, in 1656 a fost fondata breasla creatorilor de manusi si parfumuri.

In timpul regelui Ludovic al XV-lea, tribunalul sau era supranumit "Curtea parfumata".
Se spune ca Napoleon folosea cate 60 de sticle de dublu extract de iasomie in fiecare luna, iar Josefina avea o pasiune pentru mirosul de mosc.Intr-atat de departe a ajuns ea cu afinitatea pentru acest miros, incat se spune ca la 60 de ani dupa moartea acesteia, in budoarul sau, mirosul de mosc inca era sesizabil.