Parfumuri si esente (I)

Mirosul este un simt extrem de important in viata noastra, iar unii oameni au reusit sa faca o arta din obtinerea unor esente cat mai placute si cat mai definitorii.
Conceptul de parfum provine din limba latina, de la sintagma "per fumus", tradusa "prin fum". Conotatia actuala a cuvantului "parfum" o datoram francezilor, care au definit prin acest termen mirosurile placute din aer, obtinute prin arderea tamaii.
De altfel, primul tip de parfum aparut in lume a fost tamaia. Dateaza de acum 4000 de ani si a fost descoperita de mesopotamieni. Arderea de tamaie si alte esente era o practica intalnita in ceremoniile religioase, de venerare a zeilor. De asemenea, amestecuri de rasina, ulei si lemn parfumat erau folosite la imbalsamarea mortilor.
Traditia parfumului a fost preluata de greci, de la egipteni. La fel ca si in cazul egiptenilor, floarea preferata a grecilor a fost crinul. Trandafirul si-a adjudecat si el un rol de seama. Folosind o varietate de miresme preparate din uleiuri volatile preparate din uleiuri vegetale (uleiul de masline si de migdala), ei au adaugat uleiuri volatile cu aroma de crini, trandafiri si anason. In ciuda interzicerii folosirii parfumului in secolul VI, atat barbatii cat si femeile

foloseau cantitati impresionante de uleiuri si parfumuri.

Impactul trecutului asupra prezentului este incontestabil si se reflecta si in cazul evolutiei parfumului.
Astfel, procesul de extragere a uleiului din flori cu ajutorul distilarii este o procedura folosita in industrie si astazi. Tehnica a fost descoperita de un doctor arab, chimist, pe numele sau Avicenna.
In secolul al XVII-lea, parfumul s-a bucurat de o mare popularitate la curtea franceza, alaturi de moda manusilor. Drept consecinta, in 1656 a fost fondata breasla creatorilor de manusi si parfumuri.

In timpul regelui Ludovic al XV-lea, tribunalul sau era supranumit "Curtea parfumata".
Se spune ca Napoleon folosea cate 60 de sticle de dublu extract de iasomie in fiecare luna, iar Josefina avea o pasiune pentru mirosul de mosc.Intr-atat de departe a ajuns ea cu afinitatea pentru acest miros, incat se spune ca la 60 de ani dupa moartea acesteia, in budoarul sau, mirosul de mosc inca era sesizabil.

Alimente contrafacute!

Ştiaţi că

de multe ori există o diferenţă enormă între ceea ce credeaţi că aţi cumpărat de la magazin şi ceea ce aveţi, de fapt, în farfurie? Ei bine, alimentele contrafăcute sunt foarte des întâlnite şi necesită o doză de atenţie pentru a fi depistate la raft.

Din această categorie nu scapă nici măcar carnea, lactatele, ouăle şi derivatele din ouă, mierea de albine şi cerealele, sucurile, alcoolul sau pâinea! Iată cum funcţionează "falsificarea": adaos de făină, gelatină, lapte bătut, cretă sau gips - astfel poate fi falsificată smântâna obţinută prin extragerea grăsimii din lapte, scrie prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi în "Noua ordine alimentară". Nutriţionistul atenţionează asupra produselor supuse în mod constant falsificării, precum untul - prin înlocuirea grăsimii din lapte cu untură de porc, seu de vită şi chiar cu produse parafinice provenite din petrol, brânzeturile - prin înlocuirea parţială a proteinelor laptelui cu praf de albuş de ou, plasmă sanguină sau adaos de proteine vegetale ieftine, provenite din mazăre, cereale şi ouăle.Nutriţionistul afirmă că ouăle alterate, provenite din incubarea mai multe zile la 37 grade C, dar depistate ca nefertile, pot fi comercializate ca atare, deşi prezintă un potenţial crescut de a declanşa toxiinfecţii alimentare.

Cum verifici prospetimea oualelor?!

Prospeţimea ouălor se apreciază uşor prin introducerea lor într-un vas cu apă cu fundul plat. Astfel, oul proaspăt de până la 4 zile stă într-o poziţie orizontală la fundul vasului. Pe măsură ce se învecheşte, poziţia orizontală a oului tinde să devină verticală, cu camera de aer în partea de sus. Dacă oul este mai vechi de 7-8 zile, poziţia sa în apă este dată uşor înclinată, pentru ca după 15 zile, oul să aibă în apă o poziţie de unghi la 45 de grade. Prof. Mencinicopschi recomandă consumul ouălor ecologice, inscripţionate cu cifra 0 sau ouă de la găini crescute la sol sau în aer liber (inscripţionate cu cifrele 1 şi 2), evitând consumul celor provenite de la găinile crescute la baterie şi inscripţionate cu cifra 3.

Un alt aliment natural ce poate fi falsificat este mierea de albine, fie printr-un adaos de substanţe îndulcitoare naturale , precum siropurile de porumb sau melasă, ori prin adaosul unor îndulcitori de sinteză (zaharină E 954, ciclamaţi E 952), coloranţi (caramel E 150), neutralizanţi (carbonaţi de sodiu E 500, sodă caustică E 524), ori adaos de polen.

Sucurile, produsele din fructe conservate cu zahăr, dar şi pâinea sunt alte alimente care pot fi falsificate. Dacă la pâine se folosesc tot mai mulţi amelioranţi de panificaţie ca urmare a deprecierii calităţii de panificaţie a grâului, în cazul sucurilor se observă diluţia cu apă şi adaos de îndulcitori naturali, adaosul de acizi - citric, tartric, ascorbic sau de coloranţi naturali şi artificiali.

Cum ne protejăm de falsuri? Citind şi interpretând corect eticheta alimentelor, susţine prof. Mencinicopschi, de la termenul de valabilitate, compoziţie, eticheta nutriţională, menţiunile privind alergenii, precum şi indicaţiile de păstrare şi preparare - consum, coordonatele precise şi reale ale fabricantului

Gheata fierbinte?!

Cum ar fi sa obtineti gheata instant fara sa asteptati atata TIMP...
Cu putine substante(si ieftine)puteti pregati chiar acasa sau sa il impresionati pe profesorul vostru cu cunostintele voastre de chimie.Materiale putine,usor de facut,sa ne punem pe treaba...
Aveti nevoie de:acetat de sodiu,apa de la robinet,pahar si o sursa de incalzire.Pare simplu..nu?

1. Puneti acetat de sodiu in frigider si apaugati o cantitate foarte mica de apa.
2. Incalziti solutia pana cand nu mai sunt cristale nedizolvate.
3. Raciti cu apa rece sau introduceti pentru putin timp la frigider.

Si gata experimentul.....